ÎN DEZBATERE

Țara verigilor lipsă

Istoria de care se apropie Lucian Boia, de la Mitologia științifică a comunismului la Omul în fața climei: imaginarul ploii și al timpului frumos, de la România, țară de frontieră a Europei la Franța, hegemonie sau declin, este aceea a unei aventuri epistemologice ce avansează, adesea pe contrasens, în direcția descîlcirii de mituri ce păreau predestinate unor prăfuite abandonuri. Teme privilegiate în cercetările sale, …

Citeşte articolul

Boală fără nume şi fără leac

Ultima carte a lui Lucian Boia, De ce este România altfel?, nu răspunde la întrebarea care îi dă titlul. În loc de asta, autorul se mulțumește să afirme că este altfel pentru că a fost dintotdeauna altfel. Va rămîne, după toate aparențele, în continuare altfel, întrucît nimeni, nici măcar autorul, nu are nici o idee despre cum poate fi fără să fie altfel. …

Citeşte articolul

Alba-neagra

Mare parte din textul acesta a fost scris la cald, a doua zi după întoarcerea de la Tîrgul de Carte de la Frankfurt. Spun mare parte pentru că, inițial, era mult mai dur, cel puțin ca expresie. Între timp, însă, a apărut interviul luat de Ovidiu Șimonca lui Andrei Marga, iar ceea ce fusese, inițial, furie s-a transformat în stupefacție, apoi într-o stare pe care …

Citeşte articolul

Aberaţii la care-ţi stă părul maciucă

Sînt plecat din România de 35 de ani, trăiesc la Düsseldorf ca scriitor şi jurnalist german. În anul 2007, vizitînd Timişoara, mi-a căzut întîmplător în mîini, într-o librărie, cartea Sînt o babă comunistă de Dan Lungu. Am citit-o şi mi-a plăcut atît de mult, încît m-am decis să încerc să mă angajez pentru acest român în spaţiul german. Aveam relaţii bune cu prestigioasa Editură Residenz, …

Citeşte articolul

O problemă complexă

Aşadar, de ce sînt traduşi unii autori şi alţii nu? Răspunsul complet şi argumentat ar depăşi cu mult spaţiul dedicat acestei anchete. Orice alt răspuns la această întrebare ar părea cinic şi dur. Cum se face că autori care în România au o anumită cotă nu par să-i intereseze nici pe traducători, nici pe editori? O parte din răspunsul la această întrebare complexă …

Citeşte articolul

Traducătorul propune, editorul hotărăște

Experiența arată că, în spațiul neerlandofon, Olanda și Flandra, mai toate titlurile traduse din română au intrat în atenția editurilor în urma unor propuneri făcute de traducători, pe baza preferințelor lor personale. Așa mi-a publicat, prin anii ’80, Editura Meulenhoff din Amsterdam cele două traduceri cu care am debutat:Opera completă a lui Urmuz și Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel. După finalizarea trilogiei Orbitor …

Citeşte articolul

Cîteva nelinişti legate de traducerea literaturii române

Într-un interviu acordat Ziarului de duminică, în numărul din 10 martie 2006, prima întrebare pusă a fost: „Care este imaginea literaturii române în Olanda?“. Răspunsul meu a fost dintre cele mai scurte: „O imagine ca şi inexistentă“. Anii trecuţi, în timpul lungilor mele sejururi la Amsterdam, am făcut turul editorilor de pe „reţeaua de canale“. Îmi aduc aminte de expresia puţin jenată a unui editor …

Citeşte articolul

Literatura română în Norvegia

Am încercat să pătrund pe piaţa editorială cu traduceri din literatura română de cînd m-am întors din România în 1979, după un an de studii la Bucureşti. Mai întîi, toate editurile au spus că «e foarte greu acum, cu literatura tradusă». Au vrut literatură contemporană, şi dacă era vorba despre Europa de Est, mai bine un scriitor subversiv, poate şi exilat. Tip Soljeniţîn. Piaţa decide …

Citeşte articolul

Se mai aud doar bătăile limbii de lemn

Înainte de a da curs invitației doamnei Carmen Mușat, aș vrea să precizez că publicarea unor autori atît de odioși și de puțin valoroși în străinătate este vina mea și a celor peste 120 de traducători formați de ICR din 2006 încoace. Asta e! Ce să-i faci? Avem gusturi sucite. Pentru că NOI i-am ales, nu ICR-ul, Patapievici sau (Doamne ferește!) Băsescu. I-am ales pentru …

Citeşte articolul

Criterii multiple obiective şi subiective

Criteriile care stau la baza selecţiei unui autor sînt, în opinia mea, de ordin atît subiectiv, cît şi obiectiv. Ele depind, în egală măsură, şi de persoana care operează selecţia. Ca traducător, aş fi tentat să-i propun unei edituri şi să promovez pe piaţa românească scriitori şi opere care sînt importante pentru mine, care m-au marcat într-un fel sau altul, chiar dacă au avut şi …

Citeşte articolul

Traducerile româneşti în Germania

Părerile pe care le voi susţine aici se bazează pe o observare a pieţei germane de carte în ultimii ani, în calitate de jurnalist cultural şi traducător şi, nu în ultimul rînd, sînt şi rezultatul unui permanent schimb de opinii cu editori germani, ca şi cu (alţi) traducători ai literaturii române în Germania. Nu de puţine ori, vizitînd Tîrgurile de Carte din …

Citeşte articolul

Cine vorbeşte?

Simt nevoia, în calitate de traducător, dar şi de profesionist al domeniului cultural, de a spune cîteva lucruri legate de tema acestei dezbateri. Nu foarte multe, însă, cred eu, necesare, într-un spaţiu public în care bunul-simţ şi vorbitul în cunoştinţă de cauză se pare că nu mai sînt de mult lucruri de la sine înţelese, ci calităţi mult prea rare, sporadice. Un spaţiu public în …

Citeşte articolul

Nici măcar Majestatea Sa Regele Suediei

Dragă Ovidiu, Aş participa cu dragă inimă la dezbaterea despre traducerile din literatura română pe care o propui, doar că, de această dată, nu pot să dau curs amabilei tale invitaţii. Motivul este că am lipsit mai multe săptămîni din ţară, călătorind pe un continent unde presa noastră, cîtă şi cum e, nu prea răzbate. Prin urmare, nu sînt la curent cu ce s-a mai …

Citeşte articolul

Scrisoare deschisă domnului Andrei Marga

Stimate Domnule Prof. Dr. Andrei Marga, Textul de mai jos vi l-am trimis prin fax, în data de 25 septembrie 2012 – conform recipisei de confirmare a primirii nr. 823106/ A/000834. Am fost şi în continuare sînt convinsă că nu doriţi să produceţi un prejudiciu de imagine nici instituţiei pe care o conduceţi, nici imaginii ţării, nici promovării culturii româneşti în străinătate, drept urmare, veţi …

Citeşte articolul

Cine şi cum promovează literatura română?

În dezbaterea culturală din România au intrat, mai nou, jurnaliştii justiţiari, cei care dau impresia că se pricep la toate. După schimbarea conducerii ICR, tot mai multe voci „televizuale“ – a căror competenţă în materie de artă este sublimă, dar lipseşte cu desăvîrşire – pun în discuţie criteriile de selecţie a titlurilor şi autorilor traduşi în limbi străine în ultimii şapte ani. Cum Maelstromul …

Citeşte articolul

Educaţia – încotro?

Rezultatele la examenul de bacalaureat au fost, şi în acest an, foarte proaste şi sînt slabe şanse ca, în anii următori, situaţia să se schimbe în bine. Cauzele sînt multiple şi ţin de modul în care funcţionează sistemul educaţional preuniversitar – de la subfinanţarea cronică la incapacitatea de a corela curriculumul cu evaluarea, de la dezinteresul tot mai accentuat al elevilor faţă de şcoală, la …

Citeşte articolul

De ce „o curriculă“ nu e „un curriculum“

În vîltoarea evenimentelor curente, a discuta despre curriculum li se va părea unora o ciudăţenie preţioasă. Cînd ţara arde, numai de subtilităţi teoretizante nu e nevoie, mai ales într-un domeniu precum educaţia, în care şi despre care s-au spus atîtea. Şi totuşi... Cu riscul de a părea ruptă de lume, vă propun o discuţie despre un concept intrat în limba română relativ recent, deşi problematica …

Citeşte articolul

Bolile de sistem ale şcolii româneşti

Sistemul de învăţămînt din România e bolnav. Ca un organism care are o boală de sistem ce afectează toate „organele“. Păstrînd paralelismul, toate componentele sistemului-organism: cadrul legislativ, curriculumul, evaluarea, elevii, profesorii, manualele, dotarea, reţeaua şcolară, finalităţile, valorile, idealul educaţional, finanţarea, formarea iniţială şi cea continuă a cadrelor didactice... toate suferă şi sînt inadecvate sau insuficiente, nu comunică sau nu sînt compatibile. Fireşte că cea mai …

Citeşte articolul

Există o cale regală pentru învăţămîntul românesc?

Societatea de consum ai cărei exponenţi sîntem influenţează toate compartimentele vieţii, implicit pe acela al educaţiei. De prin 2007 încoace, am senzaţia că asistăm la mondenizarea şi tabloidizarea evenimentelor nefaste din sistemul de învăţămînt românesc. Examenele naţionale suscită interesul media tocmai din cauza rezultatelor slabe înregistrate de candidaţi. Cu acest prilej, revin în atenţie obsedantele acuze la adresa profesorilor care nu-şi fac treaba, este blamat …

Citeşte articolul

Prin culisele bac-ului

Pentru orice persoană realistă, rezultatele de la bacalaureatul de anul acesta erau previzibile. Nu cred că i-au surprins nici pe elevii care au picat probele, nici pe părinți și cu atît mai puțin pe profesorii care se chinuie să reziste în fața unui sistem care îi umilește și în fața dezinteresului tot mai plin de dispreț și de agresivitate al multora dintre elevi. Și nu …

Citeşte articolul