PORTRET

Cine a fost Anişoara Stan?

Memoria emigraţiei româneşti este destul de precar conservată în ţară, aşa încît nume importante au rămas pur şi simplu necunoscute. Cine a fost, de pildă, Anişoara Stan (1900-1954)? Există puţine date şi destul de parcimonioase despre această personalitate, se ştie că a fost etnolog şi restaurator şi că a emigrat în SUA în anul 1922. A dus cu sine o colecţie de ţesături, broderii, sculpturi …

Citeşte articolul

Bătrînul și catedra

A fost cel mai bun profesor pe care l-am avut. Superlativul relativ derivă, firește, și din personalitatea mea, din concepția pe care am avut-o și încă o mai am despre ce înseamnă să fii profesor, respectiv ce înseamnă să predai. A sosit de la București cu avionul la fiecare sfîrșit de lună și ne-a ținut patru cursuri la rînd, ca să …

Citeşte articolul

Un mare scriitor al umbrelor

Alexandru GEORGE - Oameni și umbre, glasuri, tăceri; Seara tîrziu

„…în definiția omului, a lui homo humanus, intră în mod obligatoriu libertatea – o noțiune ce nu se poate defini, dar pe care o simțim cu toții de îndată ce medităm la propria noastră condiție“. Alexandru George – Pro Libertate, Editura Albatros, 1999 Această libertate, condiție sine qua non a unei asumări existențiale a literaturii, dar și element structural identificabil în toată literatura …

Citeşte articolul

Amintiri din Phoenicia

Pînă la Mica Ţiganiadă, fusesem un timişorean prin (ad)opţiune, care, ştia, desigur, că „Phoenix“-ul există, care-i ascultase primul disc, cel cu Hei, tramvai… şi cu Canarul, din anii inocentei mode „retro“. Nu eram, însă, un fan „Phoenix“, – ceea ce nu sînt nici acum, orice „fanism“ fiindu-mi străin dintotdeauna. Apoi, ca să fii fanul (fetişistul sau idolatrul) unui fenomen, trebuie să-l adori de la …

Citeşte articolul

Încerc să fiu în pielea ei

Anamaria Pop (Papp Annamária), este scriitoare şi poetă, fostă directoare ICR Budapesta şi distinsă, printre altele, cu Premiul Déry şi cu Premiul „Füst Milán“ (1.), premiată de mai multe ori de Uniunea Scriitorilor din România, împlineşte 60 de ani. În timpul acesta scurt, a tradus aproape patruzeci de cărţi şi piese în limba română. Cărţile au fost publicate de edituri româneşti, iar piesele au fost …

Citeşte articolul

Am intrat în creierii românilor

Trei fraze despre Anamaria Pop 1. Cred că despre nimeni n-am avea voie să scriem trei fraze. 2. Poate că ar trebui să vorbim despre ea ca despre un fenomen natural, despre unul necunoscut, nu aşa de evident ca furtuna sau vulcanul, nu de parcă n-ar fi ceva înfricoşător în vîrtejul de energie pe care îl simţi chiar şi în cele mai triste momente ale …

Citeşte articolul

Dragă Anamaria

Nu țin minte cînd și cum am cunoscut-o pe Anamaria Pop (sigur e că Gheorghe Crăciun era printre noi și a avut ceva de-a face cu asta) – însă prima carte tradusă de ea pe care-am citit-o știu sigur că era O femeie de Péter Esterházy. Atunci m-am întrebat prima dată cît de puternică trebuie să fi fost (să fie) femeia care a replăsmuit acele …

Citeşte articolul

Cultul prieteniei

Anamaria Pop – mulţumită căreia cîţiva dintre cei mai importanţi scriitori ai Ungariei pot fi citiţi şi în limba română – a împlinit, pe 7 aprilie a.c., 60 de ani. Pentru cei care o cunosc pe Anamaria, pentru cei care ştiu cîtă energie, entuziasm şi pasiune investeşte în fiecare proiect pe care îl derulează, pentru cei care ştiu cîtă forţă spirituală iradiază şi cîtă tenacitate, …

Citeşte articolul

La intersecţia a două culturi

Anamaria Pop 60

Un nume cu care se identifică în România literatura maghiară contemporană – căci ea i-a tradus pe Péter Esterházy și Péter Nádas, pe Arpád Göncz și András Forgách, printre alții –, Anamaria Pop a împlinit luna trecută 60 de ani. Au sărbătorit-o deja, în paginile lor, revista budapestană Élet és irodalom și cea orădeană Várad, un omagiu cald aducîndu-i chiar scriitorii ale căror cărți le-a …

Citeşte articolul

Un elveţian la Sibiel

Cu toate că îşi intitulează o carte (relativ) recentă Le voyageur (presque) immobile, autorul ei nu trădează o fire sedentară, nici înclinaţia de a cantona definitiv într-o profesie, nici că ar fi exclusiv zălogit locului de baştină. În fişa biobibliografică de pe ultima copertă, citim: „Născut în Valais, în 1941, licenţiat în litere al Universităţii din Laussane, Gérard Delaloye a predat la Geneva înainte de …

Citeşte articolul

„Secolul“ lui Hăulică

Pe 7 februarie, Dan Hăulică intră în cinul bărbaţilor vrednici, îndreptăţiţi a se mîndri că ating 80 de ani într-o existenţă fertil dedicată integrării culturii româneşti în circuitul valorilor recunoscute universal. S-a impus atenţiei prin intervenţii operative, concepute a promova perceperea rafinată a conexiunilor moderne dintre artele plastice şi celelalte sfere de creaţie artistică, împletitură fină de vase comunicante înspre şi dinspre literatură. Într-un …

Citeşte articolul

Petre Andrei sau despre un alt fel de a gîndi politicul în interbelic

Intenția acestui articol este cea de a recupera un anumit mod de a gîndi politicul. Este vorba despre o modalitate de interpretare a realității politice situate la limita dintre filozofic și sociologic, dar care incumbă, din punctul meu de vedere, o pregnantă rezonanță ideologică. Consider că aceasta poate fi decupată din opera lui Petre Andrei, unul dintre foarte puținii sociologi români care, scriind în …

Citeşte articolul

Prietena mea, neangelica Angela

Legătura mea de prietenie cu subtila poetă (nu-mi place să folosesc clișeul „marea poetă“, deși e o mare poetă) Angela Marinescu are un istoric în trei acte. Actul I. Timpul: siajul, primele luni după Revoluția (sau cum s-o mai fi chemînd) din 1989. Locul: Restaurantul Uniunii Scriitorilor, înainte de a se fi „gatopardizat“ și aristocratizat, pe cînd era cîrciuma boemei literare, unde, cu …

Citeşte articolul

Gheorghe Ene: moartea unui Hohenzollern al literaturii

Sentimentele care mă domină acum, scriind despre dispariţia dintre noi a lui Gheorghe Ene, ar trebui să fie din registrul tristeţii şi al umilinţei. Orice moarte bruscă a unui om pe care îl cunoaştem, şi cu atît mai mult a unui om esenţialmente bun, ne cutremură, ne lasă faţă în faţă cu ceea ce este pentru totdeauna incontrolabil, de nedomesticit, sălbatic, în existenţa noastră. …

Citeşte articolul

Un ucigaş pe nume Terapie-Şoc

20 de ani de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu (21 mai 1991)

Neelucidată pînă în prezent, asasinarea lui Ioan Petru Culianu a continuat să încurajeze supoziţii dintre cele mai diverse. M-am îndoit încă de la bun început că a fost un act de demenţă individuală. Nu am fost cucerit nici de ipoteza potrivit căreia a fost vorba de o crimă perfectă comisă de un „lup singuratec“, nici de ideea că a fost actul de răzbunare al …

Citeşte articolul

Hobbitul şi falsul lui prieten

Din cînd în cînd, sînt întrebat: „Chiar îţi place poezia lui Mircea Ivănescu?“. Da, îmi place poezia lui Mircea Ivănescu. Dar la fel de mult îmi place şi omul. Cînd, acum 10-15 ani, mi s-a cerut să-mi aleg un „partener“ dintre cei mai în vîrstă – pentru un „duplex“ înVineri, de mult dispărutul supliment al Dilemei (păcat, era chiar bun!) –, am spus pe …

Citeşte articolul

Mircea Ivănescu la 80 de ani

Acum trei ani, în 2008, Mircea Ivănescu primea Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia, acordat de revista Observator cultural. Poetul n-a putut ajunge la Bucureşti, trimiţînd un emoţionant mesaj către spectatori şi cititori. Acum mai bine de un an, pe 19 martie 2010, Observator cultural publica un interviu cu Mircea Ivănescu, marele poet retras la Sibiu. Interviul, realizat la Sibiu de Doina Ioanid, un …

Citeşte articolul

Făpturile de cuvinte

pentru Mircea Ivănescu

Pentru mine, poezia lui Mircea Ivănescu este sursa unei enigme imposibil de dezlegat. De cîte ori citesc un poem al său încep să pun la îndoială existenţa lumii în care trăim şi să dau crezare spaţiului, părţii de existenţă, fragmentului de viaţă din poemul pe care tocmai îl citesc. E straniu să locuieşti în poemele lui Mircea Ivănescu. Dacă m-ar întreba cineva ce anume …

Citeşte articolul

el are 13 pisici

Versuri de aşezat într-un anume loc din poemul Coborîrea din maşină el are 13 pisici şi nu-i spun numele ne-am întîlnit întîmplător prin castel o dată chiar pe terasă, îmi amintesc, într-o marţi cînd ploaia spărsese cîteva geamuri de obicei îl zăream pe înserat pornind înspre gară avea tren întotdeauna dimineaţa dar mergea cei 9-10 km pe jos apoi se zgribulea într-o …

Citeşte articolul

Nora Iuga şi cîţiva prieteni

Scriitoarea a împlinit pe 4 ianuarie 80 de ani

Cum e la optzeci Nora IUGA Cînd împlineşti optzeci de ani vin prietenii, îţi dăruiesc un calendar cu cîte-un cal pe lună; ei ştiu că rugăciunea ta înainte de culcare e „la malul mării cal aş fi vrut să fiu“, l-ai auzit pe Rafael Alberti spunînd-o într-o seară şi ţi-a rămas în cap... pe urmă dormi, dormi adînc de …

Citeşte articolul