Am intrat în clasa-ntîi primară în toamna lui 1949, cînd, potrivit unor stupide versuri (citite analfabeţilor de noi de către o învăţătoare dragă, – ajunsă, peste nici doi ani, în Bărăgan), „Tu, 70; eu, 7“. „Tu“-ul ăsta, cald şi familiar, era nu altul decît I.V. Stalin, zis „Tătuca“; încît, ca şi colegii mei, eu sînt un puer staliniensis. La întrebarea: „Cum v-a …