Istorie literară

Eminescu, ucronic şi apocaliptic

Christian CRĂCIUN - Ucronia eminesciană. Eseu despre timp şi imagine în Memento mori

Privit superficial, eseul lui Christian Crăciun „despre timp şi imagine în Memento mori“ poate fi expediat, comod, ca „încă o carte despre Eminescu“, încă una trasă de păr din moment ce este centrată, deliberat, pe hermeneutica unui singur poem, fie el şi pars pro toto. Cu atît mai mult cu cît autorul (n. 1953), profesor de literatură la …

Citeşte articolul

Meandrele memoriei

Domnu’ Biberi

Pe unde apărea, în redacţii, la ocazionale reuniuni scriitoriceşti, Ion Biberi se remarca imediat prin comportamentul extrem de protocolar. Era politeţea întruchipată. Păstra aceeaşi deferenţă faţă de confraţii de generaţie, intraţi în viaţa literară în anii premergători lui 1930, ca şi faţă de noi, veniţii pe lume tocmai în acel an. Puteai crede, la început, că e un …

Citeşte articolul

Rîsul lui Emil Cioran

Cît de căutată mai este în 2010, în România, o lectură din Emil Cioran? Dar din Giovanni Papini? Sînt ele de-acum neconvenabile în vreun fel? La aceste aspecte am reflectat în urma a două lecturi relativ recente reprezentate de Le Néant roumain (Emil Cioran) şi de, respectiv, Un om sfîrşit (Giovanni Papini). La confluenţa celor două lecturi, …

Citeşte articolul

Meandrele memoriei

Lecţie cu Şerban Cioculescu

Cine porneşte astăzi prin Bucureşti, de la Piaţa Romană spre Piaţa Victoriei, pe partea stîngă a bulevardului Lascăr Catargiu, şi ajunge la intersecţia cu strada Orlando (actualmente, Gina Patrichi), imediat după ce troleibuzele fac la stînga, în drumul lor către Gară, remarcă o clădire impunătoare prin eleganţă arhitectonică, deşi nu are decît două niveluri, plus mansardă. Înconjurată de …

Citeşte articolul

Cornel Ungureanu, Eliade şi „oceanografia“ interbelicului

Cornel Ungureanu e un specialist al „şantierelor“ istoriei noastre literare, un risipitor de idei şi sugestii fecunde, plin de proiecte îndrăzneţe şi, nu o dată, spectaculare. Despre proza confesivă a criticului – intim legată de critica lui – s-a vorbit însă mult prea puţin. Din fericire, noul său volum vine să lumineze, pe calea literaturii non-ficţionale, rădăcinile multor idei …

Citeşte articolul

Cum ştia să rîdă Alexandru Paleologu

N-am scris niciodată pînă acum despre cărţile lui Alexandru Paleologu, deşi intenţionasem cîndva să-mi dau doctoratul cu o teză despre viaţa şi opera acestui eseist de autentică fibră montaigneană, arbitru al eleganţei în toate cele şi „ambasador al golanilor“ în lumea civilizată, într-un moment de cumpănă al istoriei noastre. N-a fost să fie. Spre norocul meu, zic, gîndindu-mă …

Citeşte articolul

Vieţile şi feţele lui Alexandru Paleologu

În cazul lui Al. Paleologu, orice evaluare sistematizată a operei este nevoită să pornească de la biografia autorului, care se voia şi chiar era un moralist din stirpea atît de admiraţilor Montaigne şi La Rochefoucauld; or, un asemenea statut asumat, mai ales într-o cultură fără o tradiţie în domeniu cum este a noastră, pretinde şi o garanţie etică …

Citeşte articolul

Un episod din aventura legionară

Apariţia consistentului volum ce reuneşte articolele publicate de Anişoara Odeanu, la începutul anilor ’40, în ziarul Viaţa (editat de Ministerul Propagandei, în perioada 1941-1944, şi condus de Liviu Rebreanu) a trecut, din păcate, neobservată. Şi cred că nu numai din cauza tirajului mic sau a distribuţiei deficiente, ci şi pentru că numele acestei scriitoare doar cîtorva specialişti le …

Citeşte articolul

Romanul lui Cioran? Sugestii pentru o biografie imposibilă (II)

Cui i-e dor de Cioran?

„Ambiguitatea“ romanului, „magia“ imaginaţiei şi „coincidenţele obiective“ „Cine este Stauff? Un filozof autentic sau un impostor? Un ireproşabil homme de l’être sau doar un homme de lettres, cinic şi manipulator? Un nihilist consecvent sau un călău al nihilismului? Acestea sînt întrebările pe care şi le pune discipolul lui, Monclar. Acestea sînt, totodată, întrebările pe care nu puţini …

Citeşte articolul

Recurs la memorie. Ninel, darnicul

Să fi fost iarnă, să fi fost vară? După atîta amar de vreme, culoarea anotimpurilor s-a estompat în amintire. Ca printr-o pîclă, mă văd bătînd la uşa biroului, ocupat de Eugen Schileru în scurtul răstimp cît a exercitat răspunderi peste imperiul de cărţi de la Biblioteca Academiei. Îi solicitam semnătura pe vreun buletin de cerere ca să pot …

Citeşte articolul

Confesiunea unui timid

Poezia lui George Almosnino a impus una dintre vocile lirice de mare autenticitate ale generaţiei ’70. Volumele de versuri publicate în timpul vieţii, Laguna (1971), Nisipuri mişcătoare(1979), Omul de la fereastră(1982), Poeme din fotoliul verde(1984) nu au beneficiat de o recitire şi de o actualizare în contextul experimentalismului poetic al generaţiei contemporane onirismului. Evocările omului şi poetului George Almosnino constituie un punct de …

Citeşte articolul

Te plictiseau de moarte vitrinele

Mă gîndeam să-ţi scriu o scrisoare, dar n-are cum s-ajungă la tine. Tiberiu a ştiut încă de mic că dintre noi doi, tu ai fost cel mai bun, dar ei m-au văzut pe mine, fiindcă am făcut mai mult zgomot, fiindcă m-am aşezat mereu sub reflector, fiindcă purtam pălării. Tu rămîneai acasă, în fotoliul verde; îţi scoteai săculeţul …

Citeşte articolul

Era un om al tăcerii

Nino era un om mai degrabă tăcut, cuvintele lui erau aruncate cu o anume mirare subsidiară şi cu un zîmbet discret ce părea că se scuză tocmai de rostirea lor şi că oricum îţi propune să le iei sub beneficiu de inventar. Poză, cochetărie, subtilitate a fiinţei obligate a trăi între semeni, între vorbitori? Căci Nino – am …

Citeşte articolul

Forţa şi înţelepciunea unui timid

Nu este tocmai uşor să scrii despre Nino. Uite, erau patru prieteni care se întîlneau, cam la 2-3 săptămîni, ca să-şi citească, apoi să-şi aprecieze critic unul altuia poemele. Şi Nora Iuga era (ca şi acum) cea exuberantă şi plină de farmec. Dinu Abăluţă, cel meticulos şi ferm în opinii. Eu (probabil) aveam o atitudine de adolescent întîrziat, …

Citeşte articolul

Despre poezia experimentalistă

Exponenţilor promoţiei ’70, printre care un rol de frunte îi revine lui George Almosnino, le rămîne meritul incontestabil de a se fi situat intuitiv în răspăr faţă de modelul antropocentric prezent încă în lirica lui Nichita Stănescu sau Cezar Baltag, practicînd o literatură experimentalistă a „circumferinţei“, a „marginii“, care se îndepărtează simţitor de poetica modernismului. După ce …

Citeşte articolul

Fişă biobliografică

n 1936. 17 iulie. Se naşte la Bucureşti George Almosnino, singurul fiu al avocatului Leon Almosnino (m. 1971) şi al Lucreţiei (m. 1954), născută Stoienescu, casnică. n 1955. Intră la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie. n 1958-60. Execută diverse meserii ca să se poată întreţine: fierar-betonist pe şantiere de construcţii, muncitor zilier la Coop. Ignifugarea, lucrător-săpător pe …

Citeşte articolul

Poezii alese

punct nu se zăreşte nimic de ieri a început lumea încăpăţînare să încerci noapte de noapte cu îndîrjirea unui cîine speriat să spui adevărul cuiva care trece strada

Citeşte articolul

Miniaturi

Un mare dezavantaj l-a marcat, incontestabil, pe George Almosnino (1936-1994), şi anume contemporaneitatea cu generaţia şaizecistă, neoexpresionistă, conceptuală şi retorică, pe latura sa „selectată“, obţinîndu-şi faima din gesticulaţia largă şi din tonurile declamării. Ce şanse de audienţă putea avea, pe fondul menţionat, acest mare solitar, acest mare discret, care-şi propunea drept ţel „visul refuzat de propria-ţi fiinţă“, „micul concret“, „refuzul oricărei respiraţii“? Avem de-a …

Citeşte articolul

B. Fundoianu – anii de ucenicie (II)

Dovada neîndoielnică a faptului că Ofir e un pseudonim comun ne-o furnizează republicarea textului, în traducere revăzută, cum de multe ori va proceda Fundoianu de aici înainte, a doua oară numele autorului şi acela al traducătorului fiind menţionate separat: Iacob Groper Peste ape (Romanţă) „Peste ape nici un murmur Şi copacii dorm visînd Printre florile grădinii …

Citeşte articolul

B. Fundoianu – anii de ucenicie (I)

Data debutului poetic al lui B. Fundoianu este acceptată astăzi a fi 1 mai 1914, cînd în publicaţia Valuri de la Iaşi apare sonetul Dorm florile, semnat B. Fondoianu. Au rămas cu un statut destul de neclar textele: Noapte de vară, Peste ape (apărute în revista Floare-albastră, Iaşi, 15 mai 1912), semnate I.G. Ofir, Creaţie (Floare-albastră, Iaşi, 15 …

Citeşte articolul