Termenul de „soluţionism“ a fost lansat recent de către un cunoscut „disident“ tehnologic (aşa cum i s-a spus, ca un omagiu, probabil, adus originii sale est-europene, mai precis bieloruse, deşi, aparent, conceptul de disidenţă nu ar mai avea ce să caute într-o lume reputat post-totalitară, care îşi spune „deschisă“ şi „plurală“, deşi tocmai omogenizarea prin globalizare, care impune închiderea ideologică în neoliberalism ca normă unică, …