ESEU

Femeile-artist, modul francez de utilizare

Arta în Franţa: la force, la farce, la faiblesse

„Lucrezi fără presiunea succesului. Nu trebuie să participi la expoziţii alături de bărbaţi. Poţi evada din lumea artei în cele patru slujbe parţiale pe care le ai. Ştii că te vei putea împlini în carieră pe la 80 de ani. ş…ţ Poţi alege între carieră şi maternitate. ş…ţ Eşti inclusă în istorii revăzute ale artei. ş…ţ În revistele …

Citeşte articolul

Linia de întoarcere (II)

Despre practicarea zonei de frontieră, în dialog cu Czeslaw Milosz

- Dramatis personae: Malgorzata şi Krzysztof Czyzewscy Ei pot fi numiţi „noii barbari“, care au venit într-o provincie necunoscută, unde n-au mai găsit decît urme ale „vechii civilizaţii“. Multe dintre aceste urme, ei n-au reuşit să le descifreze. Pentru că nu se trăgeau din aceste locuri. Bagajul lor cultural era compus din „cărţi blestemate“ care, odată citite …

Citeşte articolul

Linia de întoarcere (I)

Despre practicarea zonei de frontieră, în dialog cu Czeslaw Milosz

Krzysztof Czyzewski este un activist social, producător de teatru, eseist şi publicist, fondator şi preşedinte al Fundaţiei Pogranicze din Sejny, Polonia (la circa un kilometru de graniţa cu Lituania). După ce a luat licenţa în Literatura Polonă la Universitatea „Adam Mickiewicz“ din Poznan, în 1977 a fost cofondator al Companiei de Teatru din Lublin, „Gardzienice“ (renumită la nivel …

Citeşte articolul

CARTE SPANIOLĂ. Un ateu cu umor printre fanatici şi relativişti

Apariţia cărţii lui Fernando Savater, Viaţa eternă, în România, anul trecut, nu a stîrnit prea multe discuţii, deşi ar fi avut toate premisele, pentru că Savater vorbeşte în cartea sa despre lucruri care ne dor şi în România: prezenţa religiei în programa şcolară, amestecul dintre stat şi biserică, relativismul postmodernist şi limitările sale, dar şi ridicolul multor poziţii …

Citeşte articolul

În marginea literaturii

Una dintre trăsăturile jurnalului, s-a spus, ar fi continua şi sîcîitoarea reflecţie asupra propriului statut şi, mai ales, asupra relaţiei sale cu literatura. E un soi de criză de identitate a unui gen care, în plan literar, pare a pastişa arivismul eroilor stendhalieni. Într-un fel, originalitatea şi o parte din farmecul jurnalelor lui Livius Ciocârlie vin tocmai din …

Citeşte articolul

Viaţa şi timpurile Regelui Carol I

Se pare că asistăm la un revival al romanului de ficţiune istorică. Genul căzuse în desuetudine în ultimii 40 de ani pe aproape tot mapamondul, exceptînd Statele Unite, unde Gore Vidal a dat la lumină capodopere ale genului istoric, iar nenumăraţii autori de literatură western, dintre care menţionăm doar cîteva nume – Louis L’Amour, Thomas Berger, Evan S. Connell, Terry C. Johnston, Michael Blake …

Citeşte articolul

Un Tonitza necunoscut

Aveam doar cîţiva ani cînd am văzut pentru prima oară acest tablou, atîrnat pe peretele din sufrageria pe care o traversam în pripă, buluc, cîteva fetiţe, ca să ajungem iute şi să ne jucăm de-a una şi de-a alta, în balconul Eugeniei. Lumina ce venea prin ferestre şi uşa deschisă de la balcon orbea culorile şi portretul, pe care nu-l prea vedeam decît întunecat …

Citeşte articolul

Interviu cu cel mai bătrîn cîine din Bucureşti

Dedicat memoriei lui Charles Koromosfalvy

Păi bine, dragă prietene, ai bătut tot drumul de la Viena pînă aici ca să întrebi de ce sînt atîţia cîini pe străzile Bucureştiului, chiar şi în plin centru? Îmi spui că numărul cîinilor vagabonzi din Bucureşti, un oraş cu mai mult de două milioane de locuitori, s-a estimat la 300.000 de cîini vagabonzi şi …

Citeşte articolul

Ce au în comun avangarda maghiară şi cea rusă?

Avangarda maghiară în texte şi portrete Selecţie, traduceri şi note de Francisko Kocsis Editura Ardealul, Tîrgu-Mureş, 2008, 452 p. Leo Butnaru 100 de poeţi ai avangardei ruse Antologie, versiune românească, prefaţă şi note de Leo Butnaru Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008, 364 p. Mai nimic, în afară de pasiunea a doi traducători perseverenţi, care şi-au …

Citeşte articolul

Altfel despre dioptriile lui Mircea Eliade (II)

„Politica antisemitistă“ Această „vizibilitate“ specială a evreilor va deveni explozivă începînd din 10 decembrie 1922, cînd manifestaţiile şi grevele studenţeşti pentru votarea legii numerus clausus vor reamorsa „chestiunea evreiască“1. Eliade nu-şi notează nimic despre ele în luna decembrie2. Abia cînd reia jurnalul, pe 31 ianuarie 1923, cu ocazia înmormîntării unor profesori, aminteşte că, pe drumul spre …

Citeşte articolul

Altfel despre dioptriile lui Mircea Eliade (I)

Jurnalul adolescentului miop Romanul adolescentului miop a fost, în genere, considerat – mai ales după publicarea sa integrală, în 1988 şi în 1989 – cheia primă pentru înţelegerea personalităţii tînărului Eliade şi a dezvoltării ei ulterioare. Fără a minimaliza importanţa romanului, atît de autobiografic, de altfel, poziţia de care acesta s-a bucurat – pînă la a ajunge …

Citeşte articolul

„Triumful“ şi „moartea“ romanului interbelic

Primele decenii ale secolului trecut au adus în procesul evolutiv al literaturii europene una dintre cele mai substanţiale schimbări de paradigmă. Proust, Gide, Virginia Woolf, Huxley ori James Joyce sînt printre cele mai importante nume care au schimbat pentru totdeauna faţa mereu nelămurită şi mereu orgolioasă a literaturii. Toma Pavel identifică, la începutul secolului al XX-lea, cea de-a …

Citeşte articolul

Quantum of Solace? Un colocviu în fiecare zi (II)

Deşi se înţelege de la sine că metanoia nu poate demara fără o apreciere corectă a rezultatelor războiului, experienţa ne obligă să insistăm asupra corelaţiei. Sloterdijk demonstrează că multe dintre speranţele politice majore ale timpurilor noastre s-au ruinat tocmai din cauza unor anomalii survenite în arbitrajul postbelic. Exemplul cu care el începe este Italia. La sfîrşitul Primului …

Citeşte articolul

Quantum of Solace?

Un colocviu în fiecare zi

I Nu ştiu dacă sînt mulţi cititorii cunoscutului cotidian german Frankfurter Allgemeine Zeitung care, parcurgînd numărul din 25 noiembrie al ziarului, să fi rămas şi ei blocaţi la pagina a treia deja, aşa cum mi s-a întîmplat mie. Cauza dezagrementului matinal? Găseai la acea pagină două articole privind raporturile germano-franceze – o chestiune dintotdeauna semnificativă a politicii europene, …

Citeşte articolul

Călătorii în palimpsest: o mobilitate cu totul nouă

Textul acesta este un fragment dintr-o lucrare de doctorat în curs (în cadrul Inalco, Institut National des Langues et Civilisations Orientales, Paris), avînd ca subiect mobilitatea românilor în Europa după 1989 şi imaginarul care îi este asociat. Datele analizate au fost colectate printr-o anchetă de teren în autocar, în decursul a şaisprezece călătorii între România şi Franţa, între …

Citeşte articolul

Despre telos-ul cercetării totalitarismului

Care este scopul cercetării totalitarismului? Ca parte a ştiinţelor istorice ea este, la prima vedere, o disciplină empirică. Investighează evenimente concrete, forme sociale, structuri de putere din trecut şi din prezent, citează documente şi martori oculari şi formulează enunţuri empirice. „Empiric“ nu înseamnă aici doar un enunţ despre un eveniment specific, recuperabil în mod ideal şi prin …

Citeşte articolul

Sinteze arhetipale monstruoase

În a doua parte a tratatului despre Structurile antropologice ale imaginarului, Gilbert Durand profesează un conciliatorism algoritmic. El contrapune sistematic opoziţiei riguroase pe care Lumina o face proteismului tenebrelor o atitudine conciliatoare şi sintetică, dictată de nostalgia nereflexivă a unei pacificări arhetipale. Vom arăta în ce măsură sinteza forţată şi prematură a unor opoziţii arhetipale derivate din …

Citeşte articolul

Ieri şi azi: Fiţosul/Dandy-ul de mahala

Aţi fost de curînd într-un mall bucureştean (nu contează care, sînt atîtea astăzi, în toate cartierele), la cumpărături sau pur şi simplu să vedeţi un film? Să nu-mi spuneţi că n-aţi observat tineri domni îmbrăcaţi într-o cămaşă descheiată la 2-3 nasturi, cît să se vadă un lanţ (discret sau nu) de care atîrnă o cruce, nu şi pilozitatea …

Citeşte articolul

Sensul ultim al culturii

Cînd aud sintagma „om de cultură“, mă pregătesc deja să înghit lemne discursive. La noi, omul de cultură este cel care nu citeşte Platon sau Kant, Sofocle sau Thomas Mann, nu mai ştie matematică sau fizică, nu ascultă Palestrina sau Anton Bruckner, dar citeşte presa culturală naţională, din care Atlantida spiritului s-a scufundat în oceanul unei uitări originare. …

Citeşte articolul

Reprezentări ale corpului în romanele lui Gheorghe Crăciun

Am avut ocazia să-l cunosc pe Gheorghe Crăciun în noiembrie 2005, într-un microbuz care ne ducea, împreună cu alţi scriitori, la decernarea premiilor acordate de revista Tomis. În 2007, vestea morţii sale premature m-a făcut să realizez că memoria mea nu păstrase urmele discuţiilor noastre, ci doar sentimentul unei revelaţii. Îi dedic acest modest eseu, în compensaţia pieselor …

Citeşte articolul