În cadrul orelor de lucru manual din anii de gimnaziu (1953-1956), ne îndeletnicisem, ore multe şi nu prea spornice, cu traforajul. Poate că numai rumeguşul, ca o zăpadă ultrafină, ce rezulta din operaţia de decupare a bucăţii subţiri, dar dure, de placaj, răscumpăra, la spartul orei, apriga îndărătnicie a pînzei care se rupea de obicei, fără speranţă – înţepenită în poziţii potrivnice, piezişe, „cîşe“ (cum, …