Nr. 819 (32)

Se părea că procesele de democratizare din Europa de Est, facilitate de căderea spectaculoasă a comunismului, vor întări tendinţele ce urmăreau promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor cetăţeneşti. Dar, după ce euforia anilor ’90 s-a consumat, a apărut tentaţia contrară, de restrîngere a drepturilor civice, mai întîi a celor sociale, mai apoi a drepturilor omului în general. Această alunecare spre extremă, înlesnită de ciclul lung …

UPDATE: PNL a decis miercuri să-l retragă pe Marian Munteanu din cursa pentru Primăria Capitalei, acesta fiind cel de-al treilea candidat la care renunţă formaţiunea liberală, la doar o săptămână de la desemnarea lui. Cătălin Predoiu, preşedinte PNL Bucureşti, este noul candidat al Partidului Naţional Liberal la Primăria Bucureşti, după retragerea lui Marian Munteanu, au declarat surse politice pentru MEDIAFAX.   Acest articol a fost scris în …

Bilanțul vieții politice externe și interne s-ar părea că este foarte bogat, în măsura în care există un astfel de interes. Dincolo de faptul că informațiile și știrile circulă cu o incredibilă viteză (și putere de persuasiune), mult mai mare decît pe vremea acelui sinolog vienez, care afla de ocuparea Austriei, din presa din Asia, cu o întîrziere de două săptămîni. Care ar fi cele …

Mică introducere Pe 11 martie, la Librăria Humanitas Cişmi­giu, am iniţiat o dezbatere Femeile în spaţiul public, sub egida organizaţiei PEN România, dezbatere la care au participat: Magda Cârneci, preşedinte PEN România, Ioana Bâldea-Constantinescu (jurnalistă radio, scriitoare), Svetlana Cârstean (scriitoare, traducătoare) şi Bogdan Ghiu (eseist, traducător). PEN Club, cu sediul central la Londra, este o organizaţie de scriitori din întreaga lume (din aproape 100 de ţări) …

Înainte de decembrie 1989 și chiar și cîțiva ani după aceea, era o regulă ca la prezidiile ședințelor, întrunirilor publice, dezbaterilor de tot felul să se afle numai bărbați și, din cînd în cînd, cîte o femeie, una singură, pentru ilustrarea unei fantomatice egalități de gen, promovate de sus, ideologic și găunos, de regimul comunist și apoi postcomunist. Încet-încet, mentalitatea asta masculină – cu certe …

După mine, diferențierile de gen în spațiul public se văd ori de cîte ori cineva justifică o anumită performanță publică sau un anumit succes/eșec social-cultural pe baze naturale: „pentru că e femeie“ sau „pentru că e bărbat“. În România, acest lucru se întîmplă tot timpul, motiv pentru care sînt convinsă că discriminarea de gen este o realitate. Partea oarecum bună este că diferen­țierile despre care …

Am avut dintotdeauna o nedumerire legată de formula „scriitură feminină“. Pasămite, dacă scrii graţios, plastic, rotund, în volute şi acante, gata, ţi-ai dat arama pe faţă, ai o scriitură feminină. De asemenea, dacă scrii despre dragoste (nu despre poftă), despre îmbrăţişări (nu despre sex), despre idei şi sentimente (nu despre hachiţe şi apucături), despre bărbaţi (nu despre porci), asta e, în sertar cu tine! Eşti …

Muză Poate că unul dintre lucrurile care m-au pus pe gînduri în adolescența mea a fost imposibilitatea de a mă imagina drept muză. Nu m-am gîndit că trebuie să vină alt­cineva să mă descrie atîta vreme cît am toate instrumentele ca să mă descriu singură. Mi s-a părut de la sine înțeles că ne putem descrie toți pe toți și mai ales că putem vorbi fiecare …

Încerc, așadar, să mă gîndesc dacă pot să îmi asum titlul onorific de „femeie“. Presupun că, în mod tradițional, ocupațiile literare și artistice (acestea din urmă – atunci cînd nu presupun efort fizic serios și vizibil, ca sculptura) sînt considerate ambigue din punct de vedere al genului. Și nu este vorba aici doar de artele culinare. Din moment ce ocupația lui are de-a face, în …

În secolul al XXI-lea, discuția despre gen e una cu multe griuri. Griuri care înseamnă bani, discursuri de putere, declarații politice, pulsații ale trecutului într-un prezent insuficient pregătit pentru ele. Nici eu nu sînt pregătită pentru ele. Cînd îmi beau cafeaua, în fiecare dimineață, gestul e lejer, comun și, sînt tentată să spun, neconotat. Nud. Lipsit de blazon, de verb și ecou public. E suficientă, …

Diferențieri de gen există în toate aspectele vieții în societate, nu numai în poziționarea în spațiul public. Acestea sînt consecința stereotipurilor de gen, credințe care condiționează percepția generală asupra femeii și a bărbatului, a calităților lor specifice, a rolului care li se atribuie prin consens. Din păcate, mai discret sau mai pregnant, în func­ție de educație, aceleași stereotipuri condiționează și percepția propriei ființe. Tradiționalele prejudecăți …

Risc să repet niște lucruri spuse, de-a lungul anilor, în variate interviuri sau texte independente, dar nu am altă soluție. Să spun lucruri noi, și în cuvinte întru totul noi, despre lucruri pe care le-am mai punctat este imposibil. Prin urmare, iată ce cred: un soi de mozaic, puzzle, palimpsest al opiniilor mele pe tema solicitată de prezenta anchetă. Firește că există diferențieri acute și acerbe …

Spaţiul public este atît de vast încît în interiorul lui există de toate, inclusiv diferenţieri de gen, formulate în varii registre. De la simpli indivizi, la instituţii – cum ar fi Biserica sau Armata, Parlamentul sau Guvernul –, atitudinea faţă de prezenţa femeilor în spaţiul public şi, mai ales, în posturi de decizie sau de mare expunere variază foarte mult, de la mefienţă şi scepticism …

Există oameni și oameni (adică bărbați, femei, copii, negri/albi, colorați etc.), bărbați și bărbați (puternici/slabi etc.), femei și femei. Dar mai ales femei și „femei“, adică femei în carne și oase, concrete și particulare, singulare, apoi „Femeia“, ca entitate substanțializată și esențializată, categorie transistorică, și, de­sigur, la urmă, la margine, ca și nevăzute, „femeile“ sub-categoriale, adică rolul sau postura (poziția) de „femeie“ în societatea contemporană, …

La sfîrşitul lunii martie, Ana Blandiana a obţinut un prestigios premiu: „Poetul European al Libertăţii“, acordat la Gdansk. În finală au concurat poeţi din Portugalia, Danemarca, Ungaria, Rusia, Italia, Macedonia şi România. Premiul a presupus ca fiecare dintre autorii nominalizaţi să aibă o carte de poezie în limba poloneză. Ana Blandiana a fost tradusă, cu acest prilej, cu volumul Patria mea A4, apărut în 2010 …

Octavian Soviany e un artist total – unul dintre rarii pe care-i avem: poet manierist sedus de formele clasicizante, intrat după Scrisori din Arcadia (2005) şi în competiţie cu douămiiştii; dramaturgul – livresc, de şcoală echinoxistă – este încă puţin cunoscut şi discutat. Eseistul a analizat şi teoretizat, într-un stil abstrus, dar cultivat, tendinţele poetice active din România ultimelor decenii. Mai nou, s-a ilustrat ca …

Nu pot evita tonul personal și o abordare subiectivă a acestei cărți, dat fiind că, pentru mine (ca, de altfel, pentru mulți studenți din generația mea), cărțile lui Victor Ieronim Stoichiță au reprezentat o adevărată revelație în anii de facultate. Începînd cu Efectul Don Quijote, am realizat că pictura poate fi citită și interpretată textual, că hermeneutica nu doar că nu se aplică doar literaturii, …

Am citit dintr-o răsuflare romanul recent, publicat de Vasile Igna, Ora închiderii. Cartea, aparută recent la Editura Cartea Româ­nească, are ca motto un citat din Wittgenstein (Tractatus Logico-Philosophicus) care m-a intrigat: „Dacă prin veşnicie nu se înţelege o durată de timp infinită (endless temporal duration, în original), ci atemporalitate (timelessness), atunci trăieşte veşnic cel care trăieşte în prezent“. Înaintea frazei citate în motto, Wittgenstein, în …

„Vasăzică, asta era. Io surdul, reușisem să-i aud, io, care nu-i băgam în seamă pe stradă, reușisem să îi descriu“, scrie Sorin Stoica. Fragmentul apare în O limbă comună: o carte cu poetică proprie. Un scriitor pentru care calitatea cea mai de preț a unui prozator era auzul. Cuvintele cheamă, într-adevăr, realitatea, care se lasă ascultată. Literatura poate fi acel pretext cu care să pătrunzi …

Să continuăm de unde rămăseserăm data trecută. Cînd vă (ne) îndemnam să încercăm (modificîndu-ne în felul acesta însăși viziunea despre tehnică, adică meta-viziunea despre creatoarea de viziuni) să transpunem procedeele pur „tehnice“ de imagine (pe care televiziunea le-a preluat, tocmai pentru capacitatea lor estetică, artistică, de la cinema) în mișcări spirituale sau intelectuale, de cunoaștere și simțire. Altfel spus, mă întrebam, printr-o astfel de transpunere …

Centenar Roland Barthes. Urmare şi final S-au împlinit 36 ani de la moartea lui Roland Barthes, petrecută la 26 martie 1980. O moarte survenită în urma unui accident de maşină, dar şi a unei lungi suferinţe – moartea mamei lui. În cele ce urmează, vrem să propunem cititorului român un alt Barthes, recurgînd la doi importanţi cercetărori şi critici francezi. Tiphaine Samoyault, autoarea biografiei publicate anul …

Despina JDERU: Stimată Tiphaine Samoyault, sînteţi autoarea unei impozante biografii Roland Barthes, cea mai importantă publicată pînă acum. Biograful se bucură de o relaţie privilegiată şi intimă cu obiectul său de studiu pe tot parcursul cercetării şi chiar după ce şi-a încheiat cercetarea. Cum aţi resimţit această relaţie cu Barthes în timp ce scriaţi în detaliu de­spre viaţa sa, cînd aţi pătruns misterele vieţii sale …

Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia reprezintă un mixt cultural de succes între tradiţie şi artă contemporană, un model european valoros atît ca potenţial educaţional istoric, cît şi ca potenţial artistic. Vizitatorii pătrund într-un areal de cultură, în care au acces la patrimoniul naţional, prin colecţiile existente în complexul arhitectural, care e monument istoric, fiind totodată beneficiarii unor expoziţii semnate de artişti consacraţi sau …

În articolul „Colaborări si compromisuri“, (din Observator cultural, nr. 814/556, din 17-23 martie 2016) Cristina Bogdan afirmă că obiectul textului său îl constituie ruptura dintre ea și proprietarele spațiului care „găzduise ODD“. Nimic mai fals. Spațiul, al cărui unic proprietar sînt, situat în Piața Victoriei, are 380 mp, prețul unei chirii fiind de 2.000 euro pe lună, 24.000 pe an. Eu l-am pus la dispoziție gratuit …

Nu ştiu dacă am voie sau îmi este permis să fac aşa ceva. Să combin numele unor scriitori – toţi de primă mînă, trei cu Premiul Nobel la butonieră, al patrulea cu el aşezat pe un zîmbet larg, echivalentul unui Premiu Nobel nedecernat – şi să încerc să glosez pe marginea unor cărţi ale lor, recent apărute, una mai grozavă, una mai palpitantă decît alta, …

Continuăm, în acest număr, ancheta despre fundamentele contemporane ale criticii de teatru, alcătuită împreună cu Asociația Internațională a Criticilor de Teatru – România (AICT.ro): ce (mai) înseamnă astăzi critica de teatru? Cine, de ce și cum face critică?. în speranța că această discuție îi va antrena, pe traseu, și pe alți critici și artiști. (Iulia POPOVICI). Banca H. Răspunsuri scurte la patru întrebări-fulger Mircea Sorin RUSU   Ce înseamnă …

Într-o intervenţie pe pagina personală de socializare, unde şi-a transferat cronica de film în ultima vreme, Andrei Gorzo explica, succint, despre ce şi cum este Saul fia. După proiecţia de presă de acum cîteva săptămîni, am cugetat puţin asupra lui, apoi asupra reflecţiilor lui Gorzo. După care, am decis că nu voi acorda filmului mai multă atenţie decît cea pe care i-o oferisem deja: vizionarea …

Cu mult înainte ca Woody Guthrie să-și scrie, în 1941, pe chitară „This machine kills fascists“, artiști de pretutindeni speculaseră inteligent potențialul subversiv al muzicii „ușoare“. Forța unui cîntec bine scris și bine plasat s-a simțit apăsat în fostul bloc comunist: e complicat să-i explici unui puștan cum sunau înainte de 1989 versuri precum „Oile placide/ S-au așternut la iernat/ Privesc nutrețul cu multă poftă/ …

Sky-scraper-i cu tentacule de hidră-l pândesc pe puştiul ce-ar putea să zică „I am a little church (no great cathedral)“, şi/sau „a little house“ („o casă mică“);   „a little house“ pe care, fi’ndcă-i „little“, iar curbiliniu-i stil e pitoresc, şi că aduce-a om – şi Alice Liddell, şi le P’tit Prince, e cert că şi-o doresc.   Încât n-am să mă  mişc de pe bordura trotuarului, căci nu vreau să cresc mare, necum să mă fac …

Modul  în care George Cornilă şi-a făcut apariţia în ultimul an în fantastica românească nici nu putea fi conceput cu un deceniu în urmă: debutul său este o trilogie, Regele lupilor, de „fantezie istorică“ (Bucureşti, editura Delfin), iar parcursul acestui debut este deja spectaculos. Cauzele sunt multiple şi cred că este util să le trecem în revistă, atît pe cele care ţin de evoluţia spaţiului …

Departe de a fi folosite doar pentru figurație în filme, animalele joacă un rol important în viziunile unor regizori. Lor, Festivalul Internațional de Film Transilvania le dedică anul acesta secțiunea tematică, intitulată #Animal. Relația dintre om și animal, în cele mai variate forme ale ei, de la divinizare până la exploatare, va fi surprinsă în 10 filme revelatoare propuse de directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov. …