Nr. 811 (33)

În zilele de luni, 22 februarie, şi marţi, 23 februarie, cunoscutul istoric, critic şi teoretician literar Antoine Compagnon a venit la Bucureşti. Profesor la Uni­versitatea Columbia (New York) şi la Universitatea Paris IV-Sorbonne (1994-2006), Antoine Compagnon ocupă, din 2006, Catedra de Literatură franceză modernă şi contemporană (istorie, critică, teorie) la prestigiosul Collège de France din Paris. Vizita lui în România (la Bucureşti şi la Cluj) …

Literatura de specialitate a artei contemporane și critica instituțională ne spun că muzeul de artă contemporană este un aparat discursiv al cărui spațiul de emitere este cîmpul social. Dinamica accelerată a discursurilor scenei de artă, caracterul disjunctiv al temporalității și practica instituțională fac ca muzeul de artă contemporană să fie un mijloc de introspecție asupra manifestărilor umanității curente. În cele ce urmează, voi încerca să descriu …

Referitor la articolul dlui Adrian Bojenoiu intitulat „Relatări actuale pe seama unui concurs la MNAC“, Muzeul Național de Artă Contemporană – MNAC București își exercită dreptul la replică, făcînd următoarele precizări.   Pe procedură: Muzeul Național de Artă Contemporană  al României a lansat concursul pentru ocuparea postului de Director Programe, cu respectarea normelor legale în vigoare, data de 12 ianuarie 2015 fiind stabilită drept prima zi de depunere …

La acest început de săptămînă, presa românească a insistat, pentru a demonstra o dată în plus că Europa este deja terminată, asupra unui articol apărut în ediţia din 21 februarie din The New York Times, „The European Dream: A Requiem”, semnat de Olivier Guez. Autorul acestui op-ed nu este însă un american – de altfel, articolul apare la rubrica de Opinii Internaţionale –, ci un …

Se pare că miliardarul newyorkez Donald Trump, oricît de caraghios sau de enervant ar părea unora şi altora, se distan­țează în lupta electorală ca un serios candidat al republicanilor. Experții spun că acela care a cîştigat alegerile primare în New Hampshire şi South Carolina – cum s-a întîmplat recent cu Trump – va ajunge să candideze la preşedinția SUA, dincolo de afirmațiile ra­siste sau sexiste …

Ricardo Angoso García (1966, Salamanca) este sociolog, analist internațional și jurnalist. În ultimii ani, a scris și a lucrat pentru El Independiente, Diario 16, El Mundo, Fax Press, Colpisa, La Aventura de la Historia, Safe Democracy, Infomedio, Historia 16, RFI, Radio Exterior de España, Ideas y Debate, Raíces și Historia y Vida. A locuit o perioadă îndelungată în străinătate, ajungînd să cunoască în profunzime zona …

Data de 19 februarie 2016 a fost una funestă pentru literatură. Doi mari prozatori s-au stins din viaţă în acea zi: Umberto Eco şi Harper Lee. Dacă Harper Lee este cazul scriitorului care s-a impus cu un singur roman, Să ucizi o pasăre cîntătoare – cel de al doilea roman al ei, Du-te şi pune un străjer, a fost publicat de-abia în 2015 –, Umberto …

„Las scrierea aceasta, nu ştiu pentru cine, nu mai ştiu întru ce“ – aşa încheie Umberto Eco cea mai tradusă, cunoscută, interpretată carte a sa, Numele trandafirului. De la o vîrstă te obişnuieşti cu sfîrşitul altora. (La al tău încă mai trebuie lucrat). Dar sînt anunţuri despre moartea cuiva care nu se lasă doar cu luarea la cunoştinţă a unei veşti triste. Auzi ştirea seacă …

Într-un eseu ce deschide relativ recenta sa culegere Confesiunile unui tînăr romancier, Umberto Eco argumenta că titlul primului capitol din Numele trandafirului („Firește, un manuscris“) este cel care dă tonul romanului, nodul care diseminează traseele interpretative ale romanului, cel ce stabilește cine și ce va înțelege din povestea care urmează. Cei cărora le este familiară într-o anumită măsură istoria literaturii se vor gîndi, bineînțeles, atît …

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Solenoid nu este doar povestea celui care, după citirea poemului Căderea la Ce­naclul Lunii, a ratat pentru totdeauna recunoașterea și impunerea în lumea literară, eșec social marcat prin „condamnarea“ la o viață anonimă de profesor într-o școală din Colentina (și care are, așa cum am arătat deja, mize existențiale mult mai înalte). În tradiția marilor romane ale lui …

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Arătam în articolul de săptămîna trecută cît de tributar este Solenoidul cărtărescian unor surse livreşti pe care le asumă numai în parte şi cît de fragilă este ca „ficţiune speculativă“ această carte. Proiectul unei naraţiuni despre „jocurile minţii“ eşu­ează, spuneam, într-o adaptare în cheie poetică a unor idei de construcţie ficţională preluate de ici şi de colo. Am …

Prima parte a cronicii poate fi citită AICI. Cum realitatea pe care vrea să o mărturisească şi, în acelaşi timp, să o facă inteligibilă scriind-o este una ieşită din comun, în afara tiparelor, diaristul, care consemnează meticulos istoria anomaliilor sale, îşi declară aversiunea faţă de orice formă consacrată a literaturii, faţă de roman mai ales. Singura tensiune acceptabilă este cea mistică: „Aşa trebuia să fie literatura …

Este unul dintre cei mai iubiţi scriitori pe care i-a dat generaţia ’80, un prozator care şi-a cucerit cititorii cu povestiri şi romane sofisticate şi care şi-a redefinit stilul, de la un titlu la altul, aşa cum foarte puţini au reuşit s-o facă. Romanul său Medgidia, oraşul de apoi (Editura Cartea Românească) rămîne printre cele mai iubite cărţi apărute în ultimii ani, iar noul roman, …

Mulţi au simţit că prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1989 anunţa sfîrşitul unei „barbar“ secol 20, dominat de două sisteme totalitare, nazismul şi comunismul. Speranţa pentru un viitor mai uman a îmbrăcat forma unui optimism care se învecina cu inocenţa, cu previziunile pe scara largă a  „sfîrşitului ideologiei“ sau „a sfîrşitului istoriei“. Dar realitatea a spulberat această speranţă şi a dovedit că aceste preziceri erau doar …

Dimitrie Ghika-Comăneşti, O espediţie română în Africa, Editura Polirom, 2016 Umblatul prin lume este o poveste veche. Nu ştiu dacă, la începuturile lumii, oamenii au fost sedentari sau nomazi. Au devenit călători pentru a căuta hrană. Mai apoi s-au descoperit pe ei înşişi. Nu foarte tîrziu. Cîndva, lucrurile păreau mai simple: ceea ce numeau grecii „stenahoria“ însemna „lipsă de pămînt“ – în fond, lipsa sursei principale de …

Legăturile de suflet şi de limbaj între culturile franceză şi română au vechi şi trainice tradiţii. Ar fi suficient să invocăm legăturile tinerilor paşoptişti români aflaţi la studii în Franţa cu oameni de mare importanţă în lumea spirituală şi culturală a Franţei. În secolul al XX-lea, legăturile s-au amplificat şi s-au diversificat ca urmare a multiplicării şi perfecţionării mijloacelor de comunicare, conducînd implicit la o …

Trăim în timpul e-mailurilor şi al WhatsApp-urilor, dar ieri am primit o scrisoare. Da, o scrisoare pe hîrtie, am găsit-o în cutia poştală. În scrisoare se afla un articol decupat din ziarul cel mai mare din Düsseldorf şi regiunea înconjurătoare, Rhei­nische Post. Articolul a apărut zilele astea. Anexat era un bilet cu cîteva rînduri în germană: „Dragă domnule Cornelius, sînt o cititoare pasionată a cărţilor …

Unul dintre scriitorii cei mai citiţi, după unii chiar cel mai bun din palmaresul literaturii franceze actuale, Michel Houellebecq, admirat şi controversat totodată, are privilegiul nonconformiştilor, acela de a da mereu de gîndit. Reflectăm acum pe marginea romanului său Platforma (traducere şi note de Emanoil Marcu, Editura Polirom, 2011, ediţia a II-a), care, la prima vedere, sondează o temă la modă în lumea occidentală a …

Daniel Cristea-Enache plusează în chestiunea Ianuş printr-un nou denunţ stigmatizant: Antisemitism pe facebook, publicat în România literară, nr. 7/19 februarie 2016. Înainte de a conchide că sînt un „critic cu răspundere limitată“, preopinentul decupează o solidarizare a poetului Marius Ianuş cu „elita“ Mişcării Legionare (din postfaţa antologiei), acuză antisemitisme închipuite, rămase netaxate, ale unor interlocutori şi redă cîteva linkuri furibunde ale aceluiaşi Ianuş – cu …

La sfîrșitul ediției curente, Festivalul de la Berlin anunță un nou record, cu 337.000 de bilete vîndute – iar suma aceasta reprezintă doar publicul plătitor, la care se adaugă jurnaliștii și profesioniștii din industrie, care-și plătesc separat acreditările. Cifrele exacte ale celei de-a 66-a ediții a Berlinale încă nu au fost publicate, dar media anuală aproximativă a jurnaliștilor acreditați este de 3.700 (la Berlinale Palast, …

A 66-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin (11-21 februarie) s-a încheiat cu noi premii pentru (co)producţii româneşti, chiar dacă anul acesta nici un film autohton nu a reuşit să intre în competiţia principală.   Juriul competiţiei principale, prezidat de celebra actriţă americană Meryl Streep, a decis să acorde Ursul de Aur filmului documentar Fuocoammare (coproducţie Italia-Franţa), realizat de Gianfranco Rosi. Paradoxal, chiar …

Prima premieră a Teatrului Nottara pe anul 2016 a fost găzduită de Sala „Radu Beligan“ a Teatrului de Comedie şi a oferit un subiect care, ironic, reflectă foarte bine chiar situaţia în care se află teatrul în momentul de faţă, rămas fără sediu: Familie de artişti de Kado Kostzer şi Alfredo Arias, în regia lui Alexander Hausvater, care își propune, prin acest spectacol, să reflecte …

Acum cîțiva ani, la un showcase de dans polonez, am avut ocazia neașteptată de a vedea un festival în care peste jumătate dintre producții erau solo-uri ale unor coregrafe-femei. Apoi am citit cîteva articole despre apariția în forță a regizoa­relor-femei în Polonia, unele (Maja Kleczewska, Monika Strzępka) ajungînd chiar în inima mainstream-ului scenic polonez. Iar dacă pun laolaltă teatrul și dansul, în ultimii ani, prezența …

Îl cunosc şi îl preţuiesc pe Henry Mavrodin de ani buni. Ştiu cît lucrează la o operă, ştiu că pentru el nu există operă finită, întotdeauna mai este ceva de adăugat, ceva de completat. I-am citit întotdeauna scrisorile pe care i le trimite lui Corneliu Baba, publicate în Observator cultural de ziua Maestrului – 18 noiembrie – şi, uneori, de Crăciun. M-a bucurat Marele Premiu …

„[...] În aprilie 1991, noul regim politic instalat la București l-a ales pe Brâncuşi pentru a lumina designul monedei naționale, și a comisionat acest proiect unui grafician specializat în portrete oficiale încă din perioada comunismului. Rezultatul a fost bancnota de 500 lei. În decembrie 1992, în urma unui diferend pecuniar între autor și Banca Națio­nală, aceasta din urmă a comisionat unui autor diferit o altă …

Publicarea Epistolarului monografist. Din arhiva de scrisori a lui H.H. Stahl, editat de sociologul Zoltán Rostás (Editura Paideia, București, 2015, 228 p.), readuce, și ea, în atenție mai nuanțata situare a lui Stahl în cîmpul științei românești contemporane. Ipoteza că sînt temeiuri pentru ca Henri H. Stahl să fie revendicat – cu bune argumente – pentru cîmpul istoriografiei nu poate fi infirmată de declarațiile exprese …

Nu știu dacă se poate vorbi de exegeză, comentariu, interpretare sau hermeneutică (las deoparte diferen­țele masive, dacă nu chiar contradicțiile dintre acești termeni aparent ușor, imediat, automat înseriabili) a artelor nonverbale (sau extraverbale) prin ele însele, în propriul lor mediu sau „limbaj“, adică nu prin recursul la eterogenitatea metalimbajului verbal. Altfel spus: se poate „vorbi despre“ o operă sculpturală prin sculptură sau despre o operă …

Dacă, la beatnici, Călătoria are un dublu regim – real şi vizionar, geografic şi interior –, la un alt idol al Americii, poetul James („Jim“) Douglas Morrison (1943-1971), solistul formaţiei The Doors, Călătoriile sînt – cum s-a mai observat – acut onirice. Edificatoare, în acest sens, e frecvenţa mijloacelor psihonautice: Autobuzul albastru, Cara­vana spaniolă, Nava de cristal, condusul sub clar de lună etc. „La început, …

Ora pro nobis! Smirnă şi tămâie! Cast parfum de nard! Mirt sau alămâie, Olmuri ce mângâie Când, alene, ard! Pajişti şi coline-n Fumeg de altar! Roze apriline, Guri în care-albine Dibuie nectar! Asfodelă albă! Crâng de blând iasmin, – Din care se-nvoalbă Pasăre codalbă Cu penaj carmin! Crin cu-aurărie De potir sfinţit! Ambră aurie! Briză azurie Până-n asfinţit! Crud miros de mlajă Pe un mal de râu! Duh pe care-o plajă Umedă-l degajă Într-un vânt călâu! Flori, celui Preaveşnic Date-n dar, – la fel Ca şi scumpul sfeşnic, Cel ce arde veşnic Pentru, numai, El! Lujeri …

Introducerea oficială a motivului literar „zombi“ în românește s-a făcut tot cu o antologie de proză scurtă, la fel cu introducerea curentului steampunk, și tot la editura Millennium Books, din Satu Mare: în 2013, cu Cartea Morților Vii, îngrijită de Mircea Pricăjan. Au fost 20 de povestiri, de la 19 autori, peste 400 de pagini de text care inventariază, să spunem, posibilitățile de folosire a …

În anul Centenarului Dada, istoricul literar Geo Şerban aduce în faţa cititorilor o seamă de desene şi schiţe ale lui Tristan Tzara, găsite în Biblioteca „Jacques Doucet“ şi pe care le publicăm cu acordul dlui Christophe Tzara, fiul ilustrului literat contestatar şi legatarul moştenirii tipărite ori manuscrise. Suplimentul din această săptămînă al revistei Observator cultural oferă cititorilor români o parte din aceste desene, însoţite de o punere în context.      

Silvia Dumitrache, membră a redacției Observator cultural din 2008, a fost nominalizată la Premiul UNITER pentru Critică Teatrală. Conform statutului Uniunii Teatrale din România, Senatul UNITER acordă în cadrul Galei Premiilor UNITER premiul de excelenţă, premiile pentru întreaga activitate şi premiile speciale. Pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a propunerilor membrilor Senatului UNITER, în şedinţa din data de 29.02.2016, Senatul a acordat următoarele premii: Premiu de Excelenţă: GIGI …